Hora Soarelui - Negură Bunget

Un pas adînc, cerul deschide

Și-n hăul de dedesubt

M-arunc, și soarele mă prinde

Cum munții se răsun', şoimii se adun'

Codrii se trezesc, frunzele șoptesc

Oasele trosnesc, stelele sclipesc, și în cale se opresc, măi!

Na mesa de doi lai munți

Împlini de arbori fără frunzi

Între pietre nearse de soare

În lemne neroditoare

Lângă tăul fără fund

Cu toiag despic cărare

Ce mă poartă-n hău de naltă zare

Țes soarele-n cămașă, în ață fermecată

Chibzuită și trufașă, cu gând drept legată

Ieși soare din soare

Ieși soare spurcat, ieși soare necurat

Și cu mândră soră lună

Leagă cunună, cunună legată

De horă și soare, din cer până în zare

De dincolo dă cer

Dinapoi de lună

Din afar' de soare

Dintr-odată am făcut

Înc-o lume nouă

Din nimic!

Un paso profundo, el cielo se abre

Y en el abismo de abajo

Me tiro, y me pilla el sol

Cómo resuenan las montañas, se juntan los halcones

El bosque despierta, las hojas susurran

Los huesos crujen, las estrellas centellean, y en el camino se detienen, ¡ay!

No hay mesa para dos montañas.

Lleno de árboles sin hojas

Entre piedras sin quemar del sol

en madera estéril

Junto al pozo sin fondo

Con el bastón partí el camino

Lo que me lleva al abismo de la alta visión

Tejo el sol en mi camisa, en hilo mágico

Reflexivo y arrogante, con una mente recta

salir del sol

Sale un sol sucio, sale un sol impuro

Y con la orgullosa hermana luna

Ata una corona, ata una corona

Del coro y el sol, del cielo al horizonte

Desde más allá da el cielo

De vuelta en el mes

fuera del sol

De repente lo hice

Otro mundo nuevo

¡De la nada!