Dedesuptul - Negură Bunget

În sânul venelor pământului

Cad în hăul de sub care

Foc ascuns sub încuietoare;

Foc viu, mereu nestins

Străpunge trupul chinului

Arzând Gemma tăinuită

Țintuind în vârf de spadă

Să despartă despărțitul

Să înnoade înnăditul

În ochi de ape subterane

Picurând sclipirea

Rostogolesc cristale

Din roua lacrimilor ascunse

Cap, vas cu gânduri neînsemnate

În clocot prinde să se spargă

Și împrăștie înflăcărate

Scântei de-nsuflețire amară

Din sudoarea frunții lor

Întru schimbare să se ivească

Strop de apa cristalină…

Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă

De făptură pamântească

Deasupra adâncului în nechemare

Duh purtat peste înflăcărate

Ape întunecate

Să se coboare și să-nconjoare

În chip neobișnuit pe om

Cât mai adânc crestând

Până-n lipsa de înfățișare

En las venas de la tierra

Caigo en el abismo bajo el cual

Fuego escondido bajo la cerradura;

Fuego vivo, siempre ardiendo

Atraviesa el cuerpo de tormento

Quemando a Gemma en secreto

Apuntando a la punta de la espada

Para separar a los separados

Para atar el nudo

A los ojos de las aguas subterráneas

Dejando caer el brillo

cristales de rostogolesc

Del rocío de lágrimas ocultas

Cabeza, recipiente con pensamientos insignificantes

En la ebullición se empieza a romper

y esparcir fuego

Chispas amargas de amargura

Del sudor de su frente

Para que surja el cambio

Agua clara como el cristal…

Que el maestro, el cristal en el agua, regrese

criatura terrenal

Por encima de lo profundo en lo no invitado

Espíritu llevado sobre las llamas

aguas oscuras

Bajar y dar la vuelta

Inusualmente humano

Creciendo más profundo

Hasta la falta de apariencia