Arborele Lumii - Negură Bunget

Cînd zo­rile se varsă

În față-mi se întinde zarea

Un fir de cer văzduhul

Un soi de nor mi-e starea

Soarele-i spin, spinu-i des­tin

Sădesc un pom, din ram de soare rodi­toare

Soare sur mă lu­minează

Soare sec mă-ngălbenește

Lume ne­lu­mită, de dor pusti­ită

Nor de dor în om de pom

Cer mis­ter, mis­ter din ochi de cer

Ce prin pământ se cern

Văile și apele, munții și pădurile

Mis­ter de-adînc de cer

Din cer, trei rădăcini răsar din nori, coboară

Și în pămînt, trei cren­gi se-mpămînte­nesc

Și atun­ci… ce-a fost

Din cer mândru, lu­cios

Om mare, vânjos

Ar­bore întors pe dos

Din firul lu­minii prins-a rădăcină

Om și ar­bore ales, pe-o cădere lină

Semne, tălmăciri, s-aprind de înțeles

Foc de rouă, ful­ger din spini

Cu limbă de moarte

Pe-o culme de nor

Înarborat mă-ntorc

Și Om, și Pom

cuando amanece

El horizonte se extiende frente a mí

Un hilo de cielo el aire

Mi tipo de nube es mi condición

El sol lo gira, gira su destino

Planto un árbol, de una rama fructífera del sol

El sol gris me ilumina

El sol seco me amarillea

Mundo deshabitado, desierto con anhelo

Nube de anhelo en el hombre árbol.

Misterio, misterio de los ojos del cielo

Lo que se tamiza a través de la tierra

Valles y aguas, montañas y bosques

Profundo misterio del cielo

Del cielo, tres raíces suben de las nubes, descienden

Y en el suelo, tres ramas están enterradas

Y luego... que fue

Desde el cielo orgulloso y brillante

Hombre grande y torpe

Árbol al revés

Del hilo de luz echó raíces

Hombre y árbol elegido, en suave caída

Signos, interpretaciones, salen a la luz

Fuego de rocío, relámpago de espinas

Con una lengua muerta

En la cima de una nube

vuelvo con un arbol

y el hombre y pom