Solitudine - Nwanda, Carbon

Da, frate!

E prea mult intuneric

Nu vezi?

Ha ha.

Un, doi, stâng, drept

Merg

Merg

Merg

Merg pe străzi pustii

Printre blocuri gri

Ca un zombie istovit de griji

La sfârșit de zi — noaptea s-aşterne

Majoritatea cade-n perne

Moartea dă semne ca drapelu' ce cade-n

E prea devreme să trimit rațiunea la somn

Aprind un pipon, orașu' doarme la unison

Oameni mulți, uniformi, cu mândria-n frunte

Nu le pun coarne, își pun singuri — unicorni

Gonesc după fericire, se hrănesc cu vise pe drum

Din nefericire, visele fut viața și clipa de-acum

Singur, cu cel divin, cupa de chin

Luna aprinsa la clipet deplin, surâde senin

Unicorni reapar, unii dorm și mi-e clar

Unii nu se trezesc din vis că somnu-i total

Zi de zi

Zi de zi

Iluzii deșarte, le știi

Și tu le știi că în loc să trăiești te amăgești

Și semnezi din mers certificatu' de deces

Cu ficatul mărit de la consum in exces

Capu' prăjit de stres

Cauzat de scopuri grotești indiferent cât de seci

Mori sigur

Mai trist ar fi să mori singur

Închid pleoapele când ceilalți se-nchină

Că mă dor ochii, de la prea multă lumină

Poate că-s vinovat ce vrea să scape de vină

Sau poate că-s obosit de la atâta rutină

Mărul cunoașterii — fructul meu preferat

Ieri un prost fericit, azi, înțelept deprimat

Sunt muritor și ador să cad în păcat

Da' stau cu ochii-n tavan, nu pot s-adorm împăcat

Mă bat cu pumnu-n piept cum că-s puternic

Dar aprind lumânări, mi-e frică de-ntuneric

Fiindcă atunci când noaptea se lasă

Demonii-mi bat la ușă, fantome aleargă prin casă

E frig da' nu-mi pasă, că sunt in pasă proastă

Și poa' să vina și doamna cu coasă

Să mă ia să mă urce în dric

Închid ochii și cad, da' nu în somn ci în trip

Aud coplote, şi devin liniștit

Realizez că n-am cum să mor, deja am murit

Aud coplote, şi devin liniștit

Realizez că n-am cum să mor, deja am murit

¡Si hermano!

Está muy oscuro

¿Tu no ves?

Jaja.

Uno, dos, izquierda, derecha

Vamos

Vamos

Vamos

Camino por las calles desiertas

Entre los bloques grises

Como un zombi sin preocupaciones

Al final del día - cae la noche

La mayoría cae en almohadas

La muerte muestra signos como una bandera que cae

Es muy temprano para poner razón a dormir

Encendiendo una pipa, la ciudad duerme al unísono

Mucha gente, uniforme, con el orgullo en la frente

No les pongo cuernos, me los pongo yo mismo - unicornios

Persiguen la felicidad, se alimentan de sueños en el camino

Desafortunadamente, los sueños joden la vida y el momento del ahora

Solo, con lo divino, la copa del tormento

La luna se iluminó en un abrir y cerrar de ojos, ella sonrió serenamente

Reaparecen los unicornios, algunos duermen y me queda claro

Algunos no despiertan de un sueño que el sueño es total

Diario

Diario

Vanas ilusiones, ya sabes

Y sabes que en lugar de vivir te engañas a ti mismo

Y firmas el certificado de defunción sobre la marcha

Con hígado agrandado por consumo excesivo

Cabeza frita estresada

Causado por propósitos grotescos sin importar cuán secos

te estas muriendo seguro

Sería más triste morir solo

Cierro mis párpados mientras los demás se inclinan

Que me duelen los ojos de demasiada luz

Tal vez soy culpable de tratar de escapar

O tal vez estoy cansado de tanta rutina

La manzana del conocimiento - mi fruta favorita

Ayer un tonto feliz, hoy un sabio deprimido

soy mortal y me encanta caer en el pecado

Pero mantengo mis ojos en el techo, no puedo conciliar el sueño en paz

Me doy un puñetazo en el pecho como si fuera fuerte

Pero enciendo velas, le tengo miedo a la oscuridad

porque cuando cae la noche

Mis demonios están llamando a la puerta, los fantasmas están corriendo por la casa

Hace frio pero no me importa, estoy de mal humor

Y la dama de la guadaña también puede venir

Déjame subirme a la cerca

Cierro los ojos y caigo, pero no en mi sueño sino en mis entrañas

Escucho fochas, y me callo

Me doy cuenta de que no puedo morir, ya estoy muerto

Escucho fochas, y me callo

Me doy cuenta de que no puedo morir, ya estoy muerto