Sunt Om - F.Charm

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Pășesc prin ani, vreau doar să primesc

Sunt om

N-am cerut să mă nasc, dar vreau să trăiesc

Sunt om

Am suflet de om și mă-ndrăgostesc

O fac și greșesc, mă-nvinovățesc

Privesc în oglindă, încep să albesc

Om

Cuvânt ușor ce-atârnă greu

Că are atât de multe fețe

Dar ca să-l judec, cine-s eu?

Totuși cine-s eu, spune-mi cine-s eu?

Sunt un fir de nisip, sunt nimic ăsta-s eu?

Dă-mi coroana de rege, aștept un trofeu

Dar ce e un rege în față lui Dumnezeu?

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt praful din aer atunci când mă-ncaier

Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt

Sunt dragoste, ură, sunt și prost de gură

Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt

Sunt cel ce rănește, plânge, iubește

Azi sunt doar un om mâine nu mai sunt

Am frică de moarte, zile numărate

Că azi sunt aici mâine nu mai sunt!

Am multe regrete, c-am lovit cu sete

Mulți oameni mă voiau în pământ

Sub zâmbete false, țoale de mătase

În cap le șoptește un singur gând:

Să calce pe mine, să calce pe tine

Să-și calce ca lașii și pe cuvânt

Că așa e omu o viață să zbate

Și nu ia nimic cu el în pământ

Da' el cât trăiește-și educă copilu' să fie bogat, nu fericit

Să conducă oameni, să aibe de toate chiar dacă pe alții i-a sărăcit

Că omu' nu vede că-i una cu timpul și timpul e trecător

Și-atunci când trece, rămâne doar numele lui pe buzele lor

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Sunt om

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

Om

Sunt om pe pământ

Sincer mă nasc da-mi mai calc pe cuvânt

Om

Sunt sufletul fricii

Sunt cu greu cărat de un corp plin de vicii

Om

Sunt doar picătură

În oceanul de lume ce se-nnceacă cu ură

Om

Sunt om, e o scuză

Azi sunt, mâine plec, altu' vine în peluză

Oameni

Oamenii-s ca focu'

Ei se nasc și trăiesc așteptând norocul

Oameni

Dar ce lasă-n urmă

Oare câte oi dintre voi vor ieși din turmă

Oamenii-s izvoare

Dau viață, dau suflu, dau aer, dau lacrimi

Dau tot, sau nimic cu greu și sudoare

Dau zâmbet sub soare, fac inimi să zboare

Sunt om…

Sunt om…

Sunt om…

Sunt cel mai greu cuvânt

Sunt om…

Sunt praful purtat de vânt

Sunt azi, mâine nu mai sunt

soy humano

soy la palabra mas dificil

soy humano

Soy el polvo que lleva el viento

Estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana

soy humano

soy la palabra mas dificil

soy humano

Soy el polvo que lleva el viento

Estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana

soy humano

Camino a través de los años, solo quiero recibir

soy humano

Yo no pedí nacer, pero quiero vivir

soy humano

Tengo alma humana y me enamoro

Lo hago y me equivoco, me culpo

Me miro en el espejo, empiezo a blanquear

Hombre

Palabra ligeramente colgante

Que tiene tantas caras

Pero para juzgarlo, ¿quién soy yo?

Aún así, ¿quién soy yo, dime quién soy?

Soy un grano de arena, ¿no soy nada?

Dame la corona del rey, estoy esperando un trofeo

Pero, ¿qué es un rey ante Dios?

soy humano

soy la palabra mas dificil

soy humano

Soy el polvo que lleva el viento

Estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana

soy humano

soy la palabra mas dificil

soy humano

Soy el polvo que lleva el viento

Estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana

Soy polvo en el aire cuando peleo

Hoy solo soy un hombre, mañana no lo soy

Soy amor, odio, soy estúpido

Hoy solo soy un hombre, mañana no lo soy

Yo soy el que duele, llora, ama

Hoy solo soy un hombre, mañana no lo soy

Estoy muerto de miedo, los días han pasado

¡Que estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana!

Tengo muchos remordimientos de haber tenido sed

Mucha gente me quería en el suelo

Bajo sonrisas falsas, telas de seda

Un solo pensamiento susurra en sus cabezas:

De pisarme, de pisarte

pisotear como cobardes la palabra

Así es como lucha la vida de un hombre

Y no bajes nada con él

Pero mientras viva, educa a su hijo para que sea rico, no feliz.

Liderar personas, tenerlo todo aunque haya empobrecido a otros

Ese hombre no ve que es uno con el tiempo y el tiempo es fugaz

Y cuando pasa, solo queda su nombre en sus labios

soy humano

soy la palabra mas dificil

soy humano

Soy el polvo que lleva el viento

Estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana

soy humano

soy la palabra mas dificil

soy humano

Soy el polvo que lleva el viento

Estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana

Hombre

soy un hombre en la tierra

Honestamente, nací para mantener mi palabra

Hombre

Soy el alma del miedo

Apenas me lleva un cuerpo lleno de vicios

Hombre

soy solo una gota

En el océano del mundo que está lleno de odio

Hombre

Soy humano, es una excusa

Hoy estoy, mañana me voy, viene otro en el césped

Gente

la gente es como el fuego

Nacen y viven esperando la suerte

Gente

Pero lo que deja atrás

¿Cuántos de vosotros saldréis del rebaño?

Las personas son manantiales

Doy vida, respiro, respiro, derramo lágrimas

Todo lo doy o nada con dificultad y sudor

Sonríen bajo el sol, hacen volar los corazones

Soy humano…

Soy humano…

Soy humano…

soy la palabra mas dificil

Soy humano…

Soy el polvo que lleva el viento

Estoy aquí hoy, no estoy aquí mañana