De Cremene -

Stâncă sunt, o stâncă ce arde

Jar nestins, ferecat

Văpaie-mpietrită, esenţă de flăcări

Luceafăr adânc îngropat

Puţini vor cunoaşte povestea din piatră

Ce-o spun pâraie ce curg

Şi-amnarul ce-aprinde iasca uscată

Născând un foc viu în amurg

De ani fără număr pe umeri ţin codrii

Iar tălpile mele-n străfund odihnesc

Ploaia mă spală, mă mângâie norii

Văd regi pierind şi alţii cum cresc

De-o seamă-s cu timpul, sunt cremene

De cremene, nestrămutat

Nici moartea nu-mi ştie'ncă numle

De cremne, neîndurat

Anii or trece, eu voi îndura

Din munte şi timp sunt făcut

Sub soare-arzător, sub gheaţa cea rece

În vântul ce zboară pierdut

Nimic nu mă schimbă-nafar' de uitare

Când paşii spre munte s-opresc

Dar singur rămas în a mea nemurire

'Nainte prin veacuri privesc

Soy una roca, una roca ardiente

Incombustible, seguro

Llama petrificada, la esencia de las llamas

Luceafăr profundamente enterrado

Pocos conocerán la historia en piedra

Lo que digo es una corriente que fluye

Y el amnar que enciende el cántaro seco

Dando a luz a un fuego vivo al atardecer

Durante incontables años he estado sosteniendo el bosque sobre mis hombros.

Y mis plantas en reposo descansan

La lluvia me lava, las nubes me acarician

Veo reyes perecer y otros crecer

Por cierto, están en llamas

pedernal, intacto

Mi muerte no sabe ni mi nombre

Cremación, insoportable

Con el pasar de los años, aguantaré

De la montaña y el tiempo estoy hecho

Bajo el sol abrasador, bajo el frío hielo

En el viento volando perdido

Nada cambia mi mente

Cuando los pasos a las montañas se detienen

Pero dejado solo en mi inmortalidad

"He estado observando durante siglos