Obsesii - Alexandra Stan

Ne prind zorii

Și noi ne iubim prin mansarde

Penurii de timp

Se rup norii

Când ne auzim de aproape

Ce sunet sublim

Exilați, ne construim

Universul peste noapte

E normal să ne dorim

Când ardem

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Ne prind zorii în reverii

Strâns în brațe mereu să mă ții

Închid ochii, ce simfonii…

Eu — nisipul, tu — valurile mării

Exilați, ne construim

Universul peste noapte

E normal să ne dorim

Când ardem

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Ziua de mâine vreau să înceapă tot cu tine

Prefer aici, decât străină printre oameni

Pe jos petalele din trandafirii galbeni

Ziua de mâine nu ne-o garantează nimeni

Prefer în doi, decât străină prin mulțime

Vorbim cu toți fără să ne audă nimeni

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Cogemos el amanecer

Y nos amamos en los desvanes

escasez de tiempo

Está despejándose el cielo

Cuando nos escuchamos de cerca

que sublime sonido

Exiliados, construimos

El universo de la noche a la mañana

es normal querer

cuando quemamos

Se vuelven obsesivos cuando todo es carnal

Las cuerdas nos atan a falsas ilusiones

Y tal vez este vino es demasiado amargo

Que te quiero más de una noche ya

Se vuelven obsesivos cuando todo es carnal

Las cuerdas nos atan a falsas ilusiones

Y tal vez este vino es demasiado amargo

Que te quiero más de una noche ya

El amanecer nos atrapa en sueños

Tenme siempre en tus brazos

Cierro los ojos, que sinfonías…

yo - la arena, tu - las olas del mar

Exiliados, construimos

El universo de la noche a la mañana

es normal querer

cuando quemamos

Se vuelven obsesivos cuando todo es carnal

Las cuerdas nos atan a falsas ilusiones

Y tal vez este vino es demasiado amargo

Que te quiero más de una noche ya

Se vuelven obsesivos cuando todo es carnal

Las cuerdas nos atan a falsas ilusiones

Y tal vez este vino es demasiado amargo

Que te quiero más de una noche ya

quiero que mañana empiece contigo

Prefiero ser un extraño aquí que un extraño

A pie los pétalos de rosas amarillas

Nadie nos garantiza el mañana

Prefiero ser un extraño que un extraño en la multitud

Todos hablamos sin que nadie nos escuche

Se vuelven obsesivos cuando todo es carnal

Las cuerdas nos atan a falsas ilusiones

Y tal vez este vino es demasiado amargo

Que te quiero más de una noche ya

Se vuelven obsesivos cuando todo es carnal

Las cuerdas nos atan a falsas ilusiones

Y tal vez este vino es demasiado amargo

Que te quiero más de una noche ya